Oscar și Tanti Roz

Oscar și Tanti Roz-Eric Emanuel Schmitt

Deși cu o scriere relativ simplă , autorul reușește să te sensibilizeze până la lacrimi chiar din primele pagini. Este o carte scurtă, dar frumoasă - frumoasă.
„Oscar și Tanti Roz” prezintă povestea unui băiețel de 10 ani care suferă de leucemie. Deși subiectul este unul tulburător , cartea este înțesată de amuzament datorită unei infirmiere vârstnice, dar de o bunătate inegalabilă și neîntrecută în spus povestioare în care nici binele, dar nici răul nu triumfă, pe care Oscar o poreclește Tanti Roz. Relația dintre Oscar și Tanti Roz a fost una specială, iubindu-l ca pe propriul copil. Ea îl convinge pe băiețel să îi scrie zilnic o scrisoare lui Dumnezeu pentru a nu se mai simți atât de singur. Cartea este compusă din zece scrisori, tipice unui copil de zece ani, menite să ne învețe să prețuim mai mult viața, să învățăm să vorbim sincer cu Dumnezeu și ”să avem rezerve pentru mulți ani de acum-înainte.” Bătrâna infirmiereră este îndrăgită din prima clipă de băiat deoarece este singura care nu se ascunde după deget și îi recunoaște băiețelului că va muri. Dar ca să mai îndulcească lucrurile îi propune să își petreacă fiecare zi ca și cum ar fi zece ani. Conținutul scrisorilor este plin de inocență, Oscar adresându-i-se lui Dumnezeu ca unui prieten.
Deși știe că va muri , trăind fiecare zi cu optimism și speranță în ciuda problemelor de sănătate și a altor inconveniente care apar de la o zi la alta. Trăiește intr-o zi cat altii in 10 și învață lucruri pe care poate unii într-o viață nu reușesc să le învețe.
Consider că este o carte cu, și despre suflete, încărcată cu multă emoție și care ți se cuibăreștè în inimă și rămâne acolo. 

Citate:

,,- Povestește-i toate astea lui Dumnezeu și roagă-l, în scrisoare, să vină la tine. 
-    Da’ Dumnezeu călătorește? 
-    În felul lui. Nu prea des. Ba chiar rar, aș zice.
-    De ce? Și el e bolnav?
-    Nu. Are un fel foarte special de a-i vizita pe oameni. Te vizitează în gând. În mintea ta."

,,-   Și de ce să-i scriu lui Dumnezeu?
-    Nu te-ai mai simți așa de singur. 
-  Nu m-aș mai simți singur cu cineva care nici nu există?
-    Fă-l să existe.
S-a aplecat spre mine.
-    De fiecare dată când o să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Și, dacă insiști, o să ajungă să existe de tot. Și-atunci o să te ajute."

„Și cred că facem aceeași greșeală și-n privința vieții. Uităm că viața e fragilă, fărâmicioasă, efemeră. Ne credem toți nemuritori. ”

„Nimeni nu poate să te scape de suferință. Nici Dumnezeu, nici tu. Nici părinții tăi, nici eu”

„ (...) privește lumea în fiecare zi ca și cum ai vedea-o pentru întâia oară. ”

„ Boala face parte din mine. De ce trebuie să se poarte altfel numai fiindcă sunt bolnav? Nu ştiu să iubească decât un Oscar sănătos? ”

„ Există două feluri de suferinţă – cea fizică şi cea morală. Suferinţa fizică o înduri, pe cea morală ţi-o alegi. ”

Laur - Evgheni Vodolazkin

Laur - Evgheni Vodolazkin

Mă încumet să scriu câteva rânduri despre romanul lui Evgheni Vodolazkin.

 Pentru că întâlnirea cu el a însemnat una dintre cele mai frumoase şi profunde lecții de viață pe care mi-a fost dat să le primesc.. Dacă sunteți fani ai literaturii ruse,, în calitatea mea de cititoare îndrăgostită de produsele acestei prestigioase şcoli, pot să vă asigur că, deşi esteoriginar din Ucraina, Vodolazkin şi-a impodobit romanul cu toate atributele prin care scriitori Ruşi au impresionat şi au vrăjit milioane de oameni. 

L-am citit pe „Laur” în vacanța de Crăciun, am optat pentru el din nevoia de a-mi oferi o lectură care să-mi apropie sufletul de adevărata semnificatie a Naşterii lui Iisus, iar subiectul, personajele şi atmosfera cărții au constituit răspunsul perfect la toate aşteptările mele. 

Evgheni Vodolazkin s-a născut la Kiev, în anul 1964, şi-a făcut studiile în oraşul natal, este doctor în ştiințe, în filologie şi specialist în literatură rusă veche, lucru demonstrat prin scrierea acestei capodopere. 

Odată cu apariția romanului „Laur”, publicat în anul 2012, Vodolazkin a cucerit mii de cititori şi a câştigat numeroase premii pentru literatură. În România, cartea a apărut la editura 

Humanitas, în anul 2014 şi a devenit imediat un punct de reper pentru toți iubitorii acestui gen de literatură. 

Nucleul epic se concentrează în jurul biografiei lui Arseni, un tânăr vraci, fin cunoscător al 

artei vindecării prin ierburi, îndeletnicire deprinsă de la bunicul său, care, îmbinată cu rugăciunea şi credința, aducea tămăduirea oamenilor. Durerea, teama, căința, zbuciumul şi pierderea unei ființe iubite, îl transformă pe naivul arseni 

într-un om matur, călăuzit de aspirația de a salva un suflet drag, dar şi de a se salva pe sine. 

Toată viața lui Arseni, toate trăirile sale, toate probele prin care trece, reprezintă, în concepția lui Vodolazkin, mărturii alese despre Dumnezeul atotputernic şi bun, care l-a ridicat din păcat prin jertfa sa, oferindu-i şansa de a se pocăi. 

Hristos nu este înfățişat ca un Dumnezeu absent, care, din înaltul cerului, asistă cu detaşare la chinurile nefericitului păcătos, ci este un tovarăş de drum, un prieten înțelegător şi un balsam pentru toate rănile omeneşti. În niciun caz, substanța cărții nu se reduce la aventură şi acțiune. În realitate, acestea sunt doar 

modalitățileș prin care scriitorul dezvăluie o fărâmă din bogăția şi frumusețea lumii spirituale. Aşadar, comoara făgăduită de Vodolazkin rezidă în ființa lui Arseni şi în tainele dăruite de Dumnezeu.

Însă el îşi deapănă istorisirea într-o manieră atât de captivantă, de sensibilă, de 

firească, de subtilă, încât cititorul trebuie mai întâi să se adâncească în propriul suflett, pentru a fi capabil să guste sensurile ascunse ale tuturor evenimentelor, ajungând să empatizeze cu 

protagonistul, să-l îndrăgească, să-i înțeleagă frământările, rătăcirile, regăsirile, îndoielile, să ia 

parte la disperarea şi la izbăvirea lui.

Din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, romanul prezintă, prin intermediul lui Arseni, devenit mai târziu Laur, istoria omului obişnuit, de la căderea în pâcat, până la dobândirea 

mântuiirii şi la unirea cu Dumnezeu. Insăşi tructurarea sa pledează pentru această 

interpretare. Nu întâmplător, romanul este împărțit în patru cărți. Prima dintre acestea, Cartea cunoaşterii”, surprinde esența tuturor căderilor sau ruperilor de Dumnezeu; omul, aplecat 

către creație, uită de Creator şi astfel prin neascultare, alege o cale plină de suferință. 

Următoarele secvențe cuprind etapele parcurse de un creştin după ce se pocăieşte . Despătimirea, luminareă şi îndumnezeirea ori sfințenia, carora le corespund în roman „Cartea 

renunțării”, „Cartea drumului”, respectiv „Cartea liniştirii”. 

Pe parcursul extraordinarei sale călătorii şi în funcție de treapta evoluției spre mântuire pe care se află, personajul primeşte diferite identități simbolice. 

Desigur, cartea se încadrează în literatura de inspirație religioasă, atât scriitorul, cât şi eroul său afirmându-şi cu mândrie spiritualitatea ortodoxă, însă, mai presus de această evidență, Evgheni Vodolazkin vorbeşte despre oamenii din toate timpurile, de toate confesiunile, despre oameni ca noi toți, despre victoriile, despre eşecurile şi despre dilemele fiecăruia dintre noi. 

Pentru ca dumneavoastră să vă fie mai limpede ce fel de carte mă străduiesc să vă recomand, o să vă spun că povestea lui Laur mi-a amintit de„Pelerinul rus”, de „Patericul egiptean” şi de 

filmul „Ostrovul”. Stilul scriitorului este impecabil, fluent, permanent îndulcit de vorbe cu tâlc, menite să însenineze sufletele cititorilor şi să-i îndemne la introspecție. În opinia mea, „Laur” este un roman atât de bine scris,, încât, în ciuda complexității sale tematice, în ciuda substratului său 

religios, în ciuda întrebărilor existențiale pe care le propune,, mi-a părut extrem de simplu şi de accesibil.

Ținând seama de particularitățile stilistice ale romanului, de problematica pe care o abordează, de filonul ortodox atât de viu şi de puternic din care s-a conturat destinul lui Laur, aproape că aş îndrăzni să-l compar pe Evgheni Vodolazkin cu marele Dostoievski. 

Dacă am dreptate sau dacă am comis o blasfemie, rămâne să apreciați dumneavoastră. 

Îmi închei prima recenzie prin a vă mărturisii că mi-a fost destul de greu să îmi aştern pe hârtie gândurile despre o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate şi pe care am simțit-o foarte 

aproape de suflet. Nu mi-e ruşine să recunosc, am trăit alături de Laur fiecare moment, fiecare bucurie, fiecare tristeĠe şi fiecare încercare. M-am identificat spontan cu el, l-am însoțit în urcuşul lui duhovnicesc şi astfel m-am împartaşit impreună cu el de dragostea nemărginită a lui Hristos. 

Poate că sună pompos şi melodramatic, dar acesta este efectul pe care l-a avut asupra mea romanul lui Evgheni Vodolazkin. 

 Pentru mine, „Laur” este doar o bijuterie ajunsă la perfecțiune de geniul părintelui său, ci este, dacă mai era necesar încă un argument,o dovadă 

incontestabilă că, atâta vreme cât va putea să creeze aceste personaje fascinante, 

contradictorii, înzestrate cu ouriaşă forță interioară, atâta vreme cât va izbuti să surprindă condiția umană în poveşti exemplare, atâta vreme cât nu se va dezice de specificul ei, pentru 

care ortodoxia este o valoare esențială, atâta vreme cât va şti să mizeze pe emoție şi să uzeze de arsenalul clasic al analizei psihologice, literatura rusă va continua să strălucească.

Sub aceeaşi stea

Sub aceeaşi stea de John Green

Date tehnice
Titlu original: The fault in our stars
Limbă originală: engleză
Traducător: Shauki Al-Gareeb
Editura: Trei-Young Fiction
Anul apariţiei: 2013

Descriere:

Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost "în fază terminală". Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă. Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra-cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.

Recenzie:

Aceasta a fost prima mea lectură de la acest autor , pe care am citit-o pe nerăsuflate şi pe care aş reciti-o oricând.

Deşi această carte face parte din secțiunea young adult , nu este o simplă poveste de dragoste care să îți lase un gust amar. Citind aceste rânduri mă desprindeam complet de realitate şi cu fiecare pagină citită reuşeam să descopar ceea ce sințea şi gândea Hazel , povestea fiind relatatâ din perspectiva personajului feminin. Romanul nu se axează doar pe povestea de dragoste dintre cei doi doi adolescenți bolnavi de cancer , ci este despre viața pe care a dus-o fiecare ,trăind cu gândul că într-o zi nu foarte îndepărtată ,vor rămâne doar o  amintire. În viața lui Hazel devine deja o monotonie de zi cu zi să îşi petreacă majoritatea timpului în casă în fața televizorului , citind aceaşi carte din nou şi din nou şi vizitele regulate la doctor , considerând că oricum viața sa este ca şi sfârşită , nefiind interesată să trăiască o viață mai"colorată". Până când părinții lui Hazel decid să o înscrie la un grup de sprijin fiind îngrijorați că nu are destui prieteni şi îşi petrece majoritatea timpului în casă.
Din pâcate neintegrarea tinerilor în societate este foarte prezentă în zilele noastre , mulți tineri devenind închişi în ei , deoarece cred câ este mai uşor să stai în casă decât să îți creezi un stil de viață sănatos.
La grupul de sprijin îl întâlneşte pe Augustus Waters , iar din acel moment începe "o cursă contra cronometru", cei doi realizând că viața îți poate da atâta fericire iar apoi să te trezească la realitate cu o palmă schimbându-ți astfel destinul pentru totdeauna. Iar tu trebuie să accepți pur şi simplu schimbarea indiferent ce întorsături poate lua.

Această carte m-a făcut să trec prin toate stările posibile. Să plâng , să râd alături de personaje şi să simt tot ce simt şi ei , luând şi eu parte la desfăşurarea acțiunii romanului.
Deşi acest roman are ca teme principale moartea: privită din perspectiva unor copii supuşi unui destin tragic , familia: deoare sunt prezente atât familia lui Hazel cât şi cea a lui Augustus şi desigur dragostea: prezentând povestea de dragoste dinte Gus şi Hazel , iar perspectiva narativă este subiectivă.
Hazel realizează că grupul de  sprijin a fost totuşi folositor deoarece aici îl cunoaşte pe Isaac , între ei doi înfiripându-se o prietenie frumoasă şi sinceră , iar alături de Gus va trăi o poveste de dragoste şi vor trece prin o mulțime de peripeții împreună.

De asemenea , cartea şi-a păstrat umorul , făcând lectura şi mai plăcută.

Chiar dacă finalul este sfâşietor şi am plâns trei zile dupa ce am cartea, o recomand cu drag oricui nu a citit-o încă.

Citate:

"Viaţa nu e o fabrică de îndeplinit dorinţe."
 
"Fără durere, cum am putea şti ce e bucuria?"

"Gândurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna în constelaţii."

"Nu ai posibilitatea să alegi dacă să fii rănit în această lume, dar ai un cuvânt de spus legat de cine te răneşte."

"E o metaforă, înțelegi ? Pui lucrul ucigător drept între dinți, dar nu-i dai puterea să-și înfăptuiască omorul."

”Ar fi un privilegiu să am inima frântă de tine.”

”Așa stă treaba cu durerea, cere să fie trăită.”

”Iubirea adevărată se naște în timpuri grele.”

”Sunt într-un montagne-russe care doar urcă.”

“Poate “Bine” va fi  "Mereul"  nostru.”

“Unele infinități sunt mai mari decât altele.”

’’Sunt îndrăgostit de tine şi nu am chef să-mi refuz simpla plăcere de a spune lucruri adevărate. Sunt îndrăgostit de tine şi ştiu că iubirea e doar un strigăt în neant şi că uitarea este inevitabilă şi că suntem cu toţii condamnaţi şi că va veni o zi când toată munca noastră se va fi prefăcut în pulbere şi ştiu că soarele va înghiţi unicul pământ pe care-l vom avea vreodată şi sunt îndrăgostit de tine!’’

”- Hazel Grace, ești singura adolescentă din America pe care o cunosc și care preferă să citească poezie în loc s-o scrie. Asta îmi spune multe”

”- De ce mă privești în felul ăsta?
 – Deoarece ești frumoasă. Îmi face plăcere să privesc oameni frumoși și, cu ceva timp în urmă, m-am hotărât să nu-mi interzic plăcerile mai simple ale vieții.”

”Doamne, dă-mi liniștea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și înțelepciunea de a le deosebi.”

”Voi lupta pentru tine, voi găsi o modalitate să mai stau pe aici și să te enervez multă vreme.

Nota 5/5

Mai las-o moale cu fantomele-Megan Crewe

Mai las-o moale cu fantomele

 Descriere:

Singurii prieteni ai lui Cass McKenna, o fată de şaisprezece ani, sunt câteva fantome: a surorii ei şi a catorva foşti colegi de şcoală. Fantomele nu sunt deloc complicate şi poți avea încredere în ele. Mai mult decât atât, ele pot afla secretele compromițătoare ale celor din jur... iar lui Cass îi place să ştie totul despre colegii ei îngâmfați.

Însă când Tim, vicepreşedintele consiliului de elevi, descoperă secretul lui Cass – acela ca poate să comunice cu fantomele –, situația tinde să se schimbe. El îi cere să-l ajute să intre în legatură cu mama lui, care murise de curând, iar ea, după îndelungi ezitări, sfârşeşte prin a fi de acord. Pe masură ce-l cunoaşte mai bine pe Tim, Cass are surpriza să constate că el nu e un băiat aşa de rău precum crezuse ea până atunci şi că, într-adevăr, avea mare nevoie de ajutorul ei.

Poate că aceasta este cea mai bună ocazie ca ea să se împrietenească din nou cu cei vii...

Recenzie:

Am citit această carte pe la începutul verii din curiozitate  şi recunosc că a fost drăguță , chiar dacă am cam trecut de vârsta povestioarelor cu fantome. Cartea are la bază o poveste pe întelesul tuturor : o fată retrasă ai cărei singuri prieteni sunt nişte fantomițe care o ajută să facă dreptate în liceu dând în gât mizeriile celor care încearcă să o înjosească , având-o alături pe sora ei mai mare Page care murise înnecată cu patru ani în urmă şi sâcâitoarele sfaturi despre modă de care are Cass parte în permanență,o famile destrămată în care tatăl încearcă să tină locul ambilor părinți în lipsa mamei care făcea călătorii peste tot în lume  , un elev pe urmele tinerei liceene şi un secret în pericol de a fi dezvăluit.

Mi-ar fi plăcut ca acțiunea să fie mai complexă , mai ales legat de întâmplările dintre Cassie şi sora ei dinainte să moară.

În orice caz ,legat de relația dintre Cass şi Tim, mi-ar fi plăcut să fie mai multe pasaje cu ei dar nu pot cere ce nu poate fi schimbat. Iar sărutul mult aşteptat s-a lăsat aşteptat dar nu a mai apărut ...

Chiar dacă consider că această carte trebuie citită pe la maxim 14 ani pentru a avea mai mult farmec ,nu pot spune că nu mi-a plăcut; cu toate că sfârşitul a fost atât de brusc încât am fost lăsată cu ochii în soare. Cred că ar trebui să existe şi o continuare pentru că pur şi simplu am rămas cu unele întrebări fără raspunsul pe care îl meritam.

Şi încă ceva , am înțeles că această carte ar fi clasament bestseller dar nu am găsit filmul pentru a-l vedea.

Nota 3/5

Booktube România

Booktube România

Youtube-ul a început de câțiva ani buni să fie "populat" de către vloggerii români care îşi exprimă opiniile pe anumite teme în fața camerei de filmat.
De asemenea , după părerea mea , acest fapt a adus la noi în țară şi apariția booktub-ului ; unde putem vorbi liber despre anumite cărți care să le stârnească interesul la cât mai mulți din cei ce se uită la clipurile respective.
    Ştiu că este puțin stânjenitor, dar eu abea de un an am început să citesc romane ,şi să îmi placă să citesc cât de mult pot. Şi pot spune că profit de orice moment să îmi iau o carte atunci când am ocazia.

Şi eu la rândul meu am fost curioasă în privința mai multor cărți recomandate de booktuberii noştri, şi chiar m-am gândit să fac şi eu parte din această comunitate ; asta dacă blogul va fi bine primit de voi. 

Prima persoană pe care pot spune că am descoperit-o din întâmplare a fost Adela de la Vanilla moon books care mi-a deschis noi orizonturi față de această lume a cărților .
Cu ocazia asta vreau să îi mulțumesc mult .

Dar mai sunt şi alți booktuberi care mă ajută mereu să mai adaug câte o carte în lista mea pentru anul acesta, pe care spun mereu că nu o voi mai lungi, dar nu mă pot abține. Ele fiind bineînțeles Cristina de pe canalul Cristina98b pe care o admir foarte mult pentru ceea ce este şi pentru că a  reuşit să publice o carte despre care am auzit numai lucruri frumoase numită "Octopusy" pe care vreau neapărat să o citesc şi sper să o pot cumpăra până în Iunie.

Şi cu ocazia asta îi urez succes în continuare şi să continue tot aşa cu clipurile. Eşti tare Cristina .

Şi desigur nu cea din urmă , Irina de pe canalul Irina citeşte, datorită căreia eu am citit cărticica "Scafandrul şi fluturele" de Jean-Dominique Bauby care m-a făcut să am o altă perspectivă asupra vieții.
Şi pe care o urmăresc cu drag de fiecare dată. Din clipurile ei mă simt ca şi cum aş cunoaşte-o şi mi-ar face mare plăcere să vorbesc cu ea , dar şi cu ceilalți booktuberi.

Cam aceştia sunt booktuberii mei preferați, deşi există şi alti tineri care au astfel de canale pe Youtube , eu vă sfătuiesc să vă uitați la clipurile lor şi să puneți mâna şi să citiți . Dacă nu , atunci nu ştiți ce pierdeți. Îmi pare rău dacă nu prea am vorbit fix pe subiect şi dacă aveți vreo numulțumire , scrieți-mi în comentarii. 

Scafandrul şi fluturele

Scafandrul şi fluturele de Jean-Dominique Bauby

Descriere:

Bestseller internațional, cartea lui Jean-Dominique Bauby, Scafandrul şi fluturele, a făcut înconjurul lumii, a fost tradusă în 30 de limbi şi a impresionat milioane de oameni. Cartea a devenit sursa de inspirație a unui film care îi intensifica tensiunea şi frumusețea, film în regia lui Julian Schnabel .Născut în 1952 in Franța, tată a doi copii, jurnalist, Jean-Dominique Bauby a fost redactor-şef al revistei „Elle “. Pe 8 decembrie 1995, Jean-Dominique Bauby are un accident vascular care îl aruncă într-o comă profundă, din care iese cu toate functiile motrice distruse. E un pacient atins de sindromul „locked-in“, tradus literal: „închis în sine însuşi “. În corpul său inert, mai mişcă un singur ochi, singura lui legatură cu lumea, cu ceilalți, cu viața. Cu acest ochi – stângul – dictează cartea, izbutind ca prin câteva mii de batai de pleoapă sa ne facă să vedem lumea şi altfel. Publicată cu câteva zile înainte de moartea autorului, care survine pe 9 martie 1997, această carte continuă să ne vorbească despre o existență care ne cutremură şi care nu-l poate lăsa pe nici unul dintre noi indiferent...

Recenzie:

 Voî începe prin a spune cât de mult apreciez această carte... În spatele căreia se ascunde un adevăr sumbru , ceva ce niciunul din noi nu ar vrea să trăiască vreodată. Paralizia. Ce mai poți face după ce te trezeşti din comă şi aflii că va trebui să îți trăieşti toată viața pe un pat de spital , neputând să ai singur grijă de tine?  Majoritatea nu ar şti să răspundă la această întrebare . Nici eu nu am un răspuns , asta demonstrează câtă putere şi voinţă de a trăi a avut acest om lăsând în urma lui o lecție de viață în adevăratul sens al cuvântului.
Dar prin intermediul acestei cărți îmi pot imagina singurătatea şi durerea de a nu putea avea o viață normală. Această carte a fost scrisă din suflet , cu multă sensibilitate şi stimă de sine de către Jean-Dominique.
Îl admir enorm de Jean-Dominique pentru simplul fapt că nu a lăsat boala să-l învingă şi ne-a dovedit că putem lăsa ceva în urma noastră, pentru a face această lume mai bună măcar cu puțin.

Legat de modul în care a fost scrisă cartea , după părerea mea este ceva unic pe care nu mulți îl pot face.Cartea a fost scrisă cu greutate fiind "dictată" cu ajutorul pleoapei ochiului său sțâng , singura parte care nu a fost atinsă de paralizie . Datorită acestui sindron , el se considera mai liber reuşind să scape de "costumul de scafandru" cu ajutorul imaginației sale foarte bogate care îl putea duce oriunde.
Acesta a fost oarecum scopul vieții sale , să arate lumii o altă parte a sorții care să ne facă să realizăm căt de multe avem , chiar dacă nu observăm.

În legătură cu filmul, mi-a plăcut foarte mult şi mi s-a pârut mult mai răvăşitor , probabil pentru că ecranizarea îți lasă o urmă mai realistă după părerea mea.
Recomand această cărticică celor care apreciază cărțile tip memorii jurnal şi chiar merită nota 5/5

Lectură plăcută!

Dacă aş rămâne

Recenzie: Dacă aş rămâne de Gayle Forma 

 Descriere

Mia este o violoncelistă talentată în vârstă de 17 ani, cu o familie iubitoare şi un prieten minunat, Adam. Ea nu trebuie decât să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard sau dacă va rămâne în Oregon cu cei dragi. Însă într-o dimineaţă cu ninsoare, totul se schimbă, iar decizia pe care brusc trebuie să o ia este dramatică şi dureroasă. Mia îşi pierde părinţii şi fratele mai mic într-un accident rutier, şi, cu toate că nu îşi aminteşte momentul impactului, ea îi poate vedea pe cei din jur şi pe sine. Romanul este scris la persoana întâi, Mia evocă evenimente din viaţa sa, descrie ceea ce vede şi aude în spital, deşi nu poate simţi nimic şi este din ce în ce mai slăbită. Dragostea pentru cei rămaşi în viaţă şi pentru Adam şi pasiunea pentru muzica clasică vor determina alegerea pe care tânara o face la final. "Dacă aş rămâne" atinge teme importante, despre viaţă, moarte şi despre cum totul se poate schimba iremediabil într-o secundă. Cartea este inspirată de o tragedie reală. 

Recenzie

 Nici nu stiu cu ce să încep, aceasta este prima mea recenzie şi sper să fie pe placul vostru. 
Ceea ce mi-a plăcut la această carte este faptul că este uşor de citit, iar pe măsură ce pătrunzi mai mult în această poveste vrei să afli cum se va termina. Este o carte plină de emoție şi care te face să realizezi ăntr-o oarecare măsură cât de norocos eşti cu viața pe care o trăieşti.
    Voi  începe prin a spune că m-a impresionat felul în care Mia prețuia ceea ce face, dragostea pe care o avea pentru muzica clasică, deşi tatăl ei era un fost membru al unei trupe punk .

Şi cum descrie violoncelul ca fiind ceva uman, ca şi cum ar fi viu în timpul prestațiilor ei pe scenă .

Voi încerca să nu dau prea multe spoilere . Deci, voi spune câte ceva despre Adam şi Mia, dar nu mă pot abține să nu dat câteva detalii. 
În primul rând, Adam face şi el parte din lumea muzicii, ca şi Mia , el cântând la chitară şi făcând parte dintr-o trupă. După ce Mia trece prin oribilul accident de maşină şi este bântuită de trecut, trebuie să aleagă între un viitor strălucit, dar unde părinții şi frățiorul ei Teddy sunt plecați în ceruri ; sau să aleagă să plece, acolo unde va fi alături de ei.
După multe amintiri copleşitoare, ea realizează că deşi părinții nu îi vor mai putea fi alături, ea va avea mereu o familie. De asemenea, o bună prietenă , Kim, care va fi alături de ea.

Romanul este încărcat cu sensibilitate, deşi este scris în aşa fel încât să fie pe înțelesul tuturor . Am fost foarte încântată când am aflat că romanul va avea o continuare, de data aceasta din perspectiva lui Adam. Abia aştept să fie publicat şi la noi.
 Mi-a plăcut şi cartea merită citita într-o zi în care vrei să citeşti ceva mai uşor şi să te relaxezi .

Nota mea este 4/5